A fost odată, demult, o femeie care avea de toate, iar singurul lucru ce îi lipsea era un copilaș. Într-o zi a primit un bob de orz de la o vrăjitoare. L-a pus în pământ, într-un ghiveci de flori și pe loc a crescut o floare care s-a desfăcut și în mijlocul căreia era o fetiță cât un deget de mare. Femeia a numit-o pe loc Degețica.
Degețica îi cânta zlnic femeii , dormea într-o coajă de alun și se juca într-o farfurie în care maică-sa întruchipase un lac.
Într-o noapte, o broască a furat-o pe Degețica pentru că era foarte frumoasă și vroia să îi fie soție fiului ei. Din fericire, peștii au salvat-o de urâtul broscoi, și a plutit pe o frunză de nufăr, până a răpit-o un cărăbuș.
Acesta vroia să le impresioneze pe cărăbușițe cu frumusețea fetiței, însă acestea au spus că este urâtă, astfel că nici cărăbușului nu i-a mai plăcut și i-a spus să plece.
A cunoscut o rândunică și au trăit destul de bine împreună vara, apoi toamna. Când rândunica a spus că va pleca în țările calde, Degețica a rămas singură, însă nu știa cât de grea și friguroasă este iarna.
Răpusă de foame și frig a plecat singură prin pădure, până a ajuns la scorbura unei șoricioaice de câmp. Șoricioaica a oprit-o la ea peste iarnă și Degețica o ajuta la treburile din casă și să îi cânte.
O dată, șoricioaica a vrut să o mărite pe Degețica. Ea avea un prieten bătrân, un castor înstărit care s-a îndrăgostit de glasul fetiței. Degețica însă nu îl plăcea pe castor și a plecat în cele din urmă cu prietenul ei, rândunica pe care a regăsit-o în tunelul dintre casa șoarecelui și a castorului.
Rândunica a dus-o chiar în grădina în care trăia craiul florilor, un omuleț zburător, cât Degețica de mic. Cei doi s-au îndrăgostit și s-au căsătorit. La nuntă a primit mai multe daruri, printre care și o pereche de aripi. Cu ele a putut să zboare cum zburau toți omuleții a cărui crai era soțul ei. Craiul i-a dat miresei lui și un nou nume, pe măsura frumuseții lui, așa că i-a spus Maia.
Să ne amintim de copilărie. Andersen Povestitorul – Degetica
Despre Filme

0 comentarii: