Crash – Povesti din L.A. (2004)

Ne lipsesc senzatiile, tanjim dupa Atingere… Sticla si betonul in spatele carora ne pietrificam trupurile si sufletele ne-au redus atat de mult la materie, incat ne izbim unii de altii doar pentru a mai simti ceva… Bataile inimilor se confunda cu zgomotul asurzitor al focurilor de arma ce masoara ritmic o existenta in care culoarea pielii, nationalitatea, detinerea si folosirea – legala sau ilegala – a armelor de foc au devenit unicele criterii de valoare si/sau de supravietuire. Folosind –deja! – binecunoscuta tahnica a colajului, regizorul Paul Haggis monteaza contrapunctic cinci povesti a caror intersectare este mai mult sau mai putin evidenta (un astfel de amanunt de subtilitate reprezinta una din scenele mele preferate: protagonistii unuia dintre planurile narative sunt la un moment dat la spital, iar eroina unui alt subiect apare in fundal, raspunzand la telefon, fara a avea nici o legatura cu povestea peste care se suprapune vizual). In mod (in)direct, liantul acestor destine paralele il constituie teama, violenta, oprimarea, discriminarea. Suntem in L.A.-ul zilelor noastre, in care razboiul dintre “albi” si “negri”, pastrat in anumite medii sociale la parametri psihologici, izbucneste fatis, cu violenta gandurilor si a trairilor refulate in spatele unor sloganuri electorale sau realmente simtite de cetateanul de rand ce traieste “visul american”. “Pamantul promis”, “tara tuturor posibilitatilor”, cea in care este loc pentru toti a devenit o scena a terorii zilnice in care nu poti avea un minim sentiment de siguranta decat in spatii inchise, ferecate cu incuietori bune, pe care eventual sa le schimbi atunci cand cel care le momteaza nu are aceasi culoare a pielii ca si tine. LIBERTATEA americana, atat de pretuita si de invidiata, s-a transformat in libertatea de a ameninta, de a abuza de puterea functiei detinute, de a maltrata, de a jefui. Ceea ce este cu adevarat cutremurator la acest film este aspectul pe care il surprinde cu subtilitate: violenta este o reactie a fricii; nu exista un rau gratuit, ci tentativele de supravietuire iau pur si simplu, printr-o fatalitate a coincidentelor, forma unor acte reprobabile ce declanseaza si intretin un nesfarsit lant al crimelor, al suferintei, al urii.